
-Ha, oamenii au o sensibilitate pentru poveștile lacrimogene, mai ales cele cu final fericit.
-Aida, se pare că oamenilor le-a plăcut foarte tare povestea ta de viață, a fost cam cel mai citit articol al meu.Le mai poți da oamenilor niște sfaturi, povești sau lecții?
-Doar știi cât de tare îmi place să spun povești. Vreau să le spun oamenilor cum l-am întâlnit pe Andrei, făcând o scurtă recapitulare, eu m-am născut cu o cicatrice imensă pe față, ceea ce mă făcea să fiu mereu tristă, oamenii mă judecau și arătau cu degetul. L-am întâlnit pe Andrei și el a început să mă iubească așa cum sunt , ceea ce mi-a schimbat total percepția despre viață.
Toate bune și perfecte până a trebuit să îmi întâlnesc soacra, poate că Andrei este un înger, dar din păcate mama lui punea prea mult preț pe exterior, drept urmare nu mă plăcea deloc.
”-De ce mă urâți atât de tare? Îl iubesc sincer pe Andrei.
-Îi distrugi viața, lui îi trebuie o femeie perfectă, nu una defectă, urâtă!
–Poate că eu sunt urâtă pe exterior, dar tu ești urâtă în interior și îmi pare rău să îți spun dar asta e mai nasol.”
-Oh, deja văd o Aida cu mai multă încredere în ea, înainte ai fi lăsat capul în pământ și ai fi plâns.
-Știu că eu ți-am cerut să îmi schimbi numele, Aida sună amuzant. Am învățat că și eu contez. Am plecat din acea zi din casa ei, nu i-am impus lui Andrei nimic, el se ducea o mai vizita, deși nu mai aveau o relație strânsă. După ceva timp a realizat că urându-mă pe mine, îl îndepărtează pe el, acum sunt cea mai bună noră, probabil doar de fațadă, pentru că un om urât în interior, urât va rămâne.