De prin viață adunate 3!

Fotografie de Arvind shakya pe Pexels.com

Fără să vreau, cum se întâmplă de cele mai multe ori ajung să trăiesc anumite lucruri de la care cu siguranță am foarte multe de învățat.

Pentru că aveam nevoie să rezolv ceva urgent nu am mai așteptat să planific o întâlnire cu o cunoștință, am mers direct la ea acasă, pentru că aveam nevoie de o mică semnătură. Am ajuns și la rugămințile acelei cunoștințe am rămas la o prăjitură.

Acasă nu era doar ea, era și soțul ei, îi cunoșteam pe amândoi strict profesional și nu aveam tangențe prea des, mai ales cu el. În timpul unei discuții la ușă a apărut un unchi de-al lor, foarte bătrân, dar care mie îmi semăna cu Moș Crăciun ( da, recunosc, am o pasiune dusă la extrem pentru Crăciun).

Nu am fost foarte atentă la ce a discutat bărbatul cu bătrânelul, am înțeles doar că venise că nu vedea ora la telefon, probabile era închis, tot ce auzeam era cum bărbatul țipa , țipa și îi reproșa bătrânului multe ”de ce ai venit? nu ești bun de nimic! stai pe capul meu, cum să nu știi măcar atât.”.

Bătrânelul s-a uitat fericit la telefonul care acum îi afișa ora și s-a îndreptate încet spre ușă, până să plece i-a mai spus bărbatului.

”-Știi nepoate, murgul cât ar fi el de armăsar, până la urmă tot gloabă va ajunge!”.

Am rămas cu sufletul la gură, îmi era milă de bătrân și mă durea mai tare că el avea dreptate, ne credem acum tineri, puternici..dar până la urmă aceeași soartă o avem toți.

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: