Și totuși…nu putem trăi fără iubire

Ar putea fi o imagine cu pasăre

”-Nu voi mai iubi niciodată, pe nimeni. M-am săturat să sufăr, să plâng și să fiu dezamăgită, gata, pun stop!”

Așa încheia o prietenă o relație acum 3 ani, ce este drept suferise destul de mult în toate relațiile ei și îi înțeleg supărarea pe moment. Acum am avut din nou ocazia să discut cu ea pe tema asta.

-Mai ai și acum aceeași părere? Că e mai bine să nu iubești?

-Nu, dar doi ani am avut convingerea asta, nu am lăsat pe nimeni să se mai apropie de mine și am fost complet singură.

-Și cum a fost?

-Credeam eu că bine, așa simțeam la început, după mi-am dat seama că singurătatea doare al naibi de tare, mă distanțasem și de prieteni și de familie și de toată lumea.

-Știu prea bine, dar toți te-au lăsat în pace, pentru că cel mai bine înveți singură din propriile tale alegeri și greșeli.

-Am realizat că suferința este bună, ne ajută să ne maturizăm și mai ales să știm ce vrem pe viitor, în cazul meu să știu ce fel de partener îmi doresc.

-Acum că l-ai găsit, a fost grea căutarea?

-A apărut când mă așteptam cel mai puțin…și mi-a schimbat viața, dacă atunci nu îmi permiteam să iubesc, aș fi pierdut cea mai minunată persoană din viața mea.”

Concluzionând, oricât de tare ne doare uneori, nu putem fără iubire, iubirea este totul, ea ne leagă, ea ne face să zburăm, ea ne face să fim noi înșine. Dar, un sfat și mai important este ” Nu rămâne prea mult lângă un om nepotrivit, nu poți fără iubire, dar nu poți nici îndura nepotrivirea.”

6 gânduri despre „Și totuși…nu putem trăi fără iubire

Comentariile sunt închise

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: