Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Viața de demult

Îmi amintesc cu nostalgie cum erau zilele de toamnă din copăria mea. Când ploua, era cel mai rău, eram prinsă în casă ca în capcană și nu puteam ieși pe stradă la copii, așteptam cu nerăbdare să se oprească ploaia puțin și parcă eram înțeleși să ieșim în același timp.

Când eram copil nu simțeam niciodată frigul, frica sau grijile. Totul era perfect și regret că am vrut să cresc mare.

În octombrie bunica deja termina curățenia, avea preșurile spălate și camerele văruite și ne repeta mereu că trebuie să păstrăm curățenia, se referea mai mult la mine, eu când eram copil aveam o plăcere unde vedeam varul denivelat să mă apuc cu degețelele mele mici să găuresc și mai tare. 🤣🤣

Acum îmi place ploaia, îmi place să stau în casă ,cuminte lângă soba caldă. Aș mai sta de vorbă și cu bunica, dacă ar mai fi…

9 gânduri despre „Viața de demult

  1. …. iar eu am prins vremuri și mai faine, când mergeam cu cărul cu boi pe dealuri după fân, bostani și porumb, sau când mergeam să păzim noaptea, noi băieții, lanul de porumb, de mistreți; apoi făceam un foc mare încât se vedea din sat, și pocneam cu tunul cu carbid, ca să alungăm porcii. 😄

    Apreciat de 1 persoană

      1. Da, așa este, zona din care fac parte este de deal și de munte.
        Este adevărat că sunt și sate din care s-a plecat masiv, iar unele au dispărut, încât nici istoria nu le-a mai rămas, totuși, sunt și localități care au inflorit în ultimi ani.
        O seară frumoasă îți doresc !

        Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise

%d blogeri au apreciat: