Se poate!

Fotografie de Andrea Piacquadio pe Pexels.com

Așa cum am promis în articolul Copii nimănui vreau să vă ofer un interviu cu un om foarte special, un om care și-a depășit statutul, a muncit mult și a ajuns un om foarte apreciat. Spor la citit, dragilor sper să vă placă.

-Bună ziua, mulțumesc pentru acest interviu, sunt sigură cu unii oameni vor avea ce învăța.

-Cu drag, știi că îmi ești dragă și îmi place ce vrei să schimbi în oameni.

-Vreau să le spui oamenilor despre copilăria ta.

-Tu chiar nu vrei să pierzi timpul, direct în detaliile picante. Bine! Este foarte simplu, provin dintr-o familie cu probleme, tatăl meu bea până cădea în șanțuri și trebuia să îl căram cu greu acasă, uneori se și ușura pe el. Mama, pur și simplu pentru țigări sau băutură se vedea cu diverși bărbați, majoritatea vecini…

-Te doare să îmi povestești?

-Nu, nu mă mai doare acum. Mi-am acceptat trecutul și trăiesc doar în prezent, asta contează acum pentru mine.

-Trecerea de la un copil defavorizat la un medic chirurg, renumit în Germania este foarte mare. Aici vreau să ajungem, vreau să le arăt tuturor că putem face schimbări frumoase în oameni.

-Da, așa este, unii oameni ne schimbă soarta. Viitorul nu arăta bine deloc pentru mine, începusem să o iau pe urmele mamei pentru câteva haine, oje, rujuri, începusem să mă mulțumesc cu viața aia și părea că este singura viață care există. Într-o seară am pierdut mașina care ducea de la oraș la noi la sat și riscam să rămân o noapte de iarnă, afară, nu că s-ar fi îngrijorat cineva. Un domn, destul de tânăr m-a văzut și după ce i-am zis ce am pățit s-a oferit să mă ducă el, îți dai seama că în mintea mea mă gândeam că își va dori să îl plătesc în natură.

-Oh…

-Dar, nu a fost așa. Am ajuns pe stradă și când am vrut să îmi deschid geaca m-a oprit și mi-a vorbit. ”- Singurul mod în care îmi poți mulțumi este să îți depășești statutul, eu văd în tine ceva mai mult decât o femeie care își vinde trupul.”. Mi-a mai dat o carte de rugăciuni, niște bani, cam 100lei acum și a plecat.

-Ce frumos. Ce ai făcut cu banii?

-Nu i-am cheltuit niciodată, îi țin cu mine mereu, la fel și cartea. Omul mi-a schimbat viața și eu nici măcar nu știu cum se numește.

-Totuși, cred că a fost greu să devii medic.

-Da, am muncit de 10 ori mai mult decât oricine altcineva, aveam tot felul de joburi cu care să mă întrețin și cu care să îmi plătesc chiria, toate decente, unele mai obositoare decât altele. Dormeam câteva ore, învățam mult și dacă se putea să fac ture extra la muncă, era perfect.

-Ce s-a ales de familia ta?

-Nu m-au susținut, nimeni din acea comunitate nu m-a susținut, spuneau mereu că ce se naște din pisică, șoareci mănâncă. Mergeam rar acasă, le plăteam facturile, mâncare, dar mereu era scandal că nu le las bani. S-au stins destul de repede și nu am mai avut motive să mă întorc în acel loc.

-De ce ai ales Germania?

-Aici am primit o ofertă. Ai fi surprinsă dar peste tot oamenii te judecă, în România nu reușeam să mă adaptez, mereu cineva avea ceva rău de spus de mine, îmi judecau trecutul și mă durea. Să plec a fost cea mai bună decizie, aici oamenii îmi știu trecutul și mă felicită, este total o altă abordare.

-Spune-le oamenilor ce faci tu pentru români, că sigur se găsesc oameni care să te judece că ai învățat aici și profesezi în afară.

-Vin de 2 ori pe an și merg la diferite familii unde mă asigur că au lemne de iarnă, alimente, sobe, paturi unde să doarmă. Plătesc anual câte 2 burse de studii aici în Germania, pentru copii români care vor să își depășească statutul. Am botezat 16 de copii și am grijă să nu ducă lipsuri în viață, oamenii nu au de ce să mă judece.

-Știi că te iubesc? Ești un model pentru mine.

-Și eu te iubesc. Irina…!?

-Da.

-Nu lăsa oamenii cu răutățile lor să îți distrugă inocența și planurile.

-Așa am să fac.