Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Jurnal de covid

Fotografie de Anna Shvets pe Pexels.com

Eu mă așteptam să trec prin pandemie fără a contacta virusul, consideram că mă protejez suficient și nici măcar nu exista teama asta în mine, până când cineva din familie a luat de undeva, nu se știe de unde și s-a împânzuit ca într-o pânză de păianjen la toată familia.

Experiența ( prefer să o numesc așa) a început într-o zi de miercuri când a început să mă doară tot corpul, iar la recomandarea unei farmaciste am făcut un test de salivă pentru a depista covid, culmea testul a ieșit negativ deși am respectat pas cu pas. Am fost pe moment liniștită de rezultat, dar pentru că mă simțeam rău nu am mai ieșit în acea zi din casă, spre norocul celorlalți.

În noaptea următoare m-am simțit și mai rău, am început să tremur de sărea pătura de pe mine, deși în casă era o temperatură mare, nu treceau câteva ore fără să mă schimb de hainele transpirate și nu am reușit să dorm mai deloc.

La sfatul prietenei mele care este cadru medical, știind că în acea zi trebuia să plec la țară unde iau contact și cu membri mai bătrâni, am decis să mai fac un test acasă, de această dată nazal, test care din primele secunde a ieșit pozitiv.

Categoric m-am panicat, nu știam ce să fac, încotro să o iau, deja mă gândeam cât de gravă este situația ( am avut virusul în vârful pandemiei din țară, când vedeai șa TV chestii și te înfiorai), inima îmi pulsa cu putere și am decis să stau 1 h eu și gândurile mele, să mă calmez și apoi să văd ce am de făcut.

Medicul de familie mi-a dat un tratament ( nu am să îl spun aici pentru că diferă de la caz la caz) și a zis să sun la DSP să vină să mă testeze, ceea ce am și făcut, am sunat vineri și ei au venit pentru testare fix luni la ora 23, la câteva zile distanță, ceea ce a făcut să stau și mai multe zile în izolare, nu mai spun de faptul că mi-au încurcat câteva date și am avut multă muncă de lămurire cu ei.

Așteptarea nu mi-a făcut bine, în special pentru că simptomele cele mai puternice le-am avut până ce ei au venit să mă testeze. Vă sfătuiesc ca niciodată să nu vă luați după simptomele altcuiva, noi am fost 4 persoane cu simptome total diferite, corpul a reacționat diferit la fiecare, pot spune că doar eu am fost ”norocoasa” cu temperatură.

Nu este un joc, așa cum cred o parte din oameni, dar au și dreptate, până nu treci prin așa ceva, nu ai de unde să știi cum te vei simți. Sfătuiesc pe toată lumea care bănuiește că poate avea asta să contacteze medicul de familie cât mai urgent.

Statul în casă a fost ok și nu prea ok, pentru o persoană ca mine învățată să iasă la aer măcar 2 ore zilnic, să stau doar la balcon a fost un coșmar, mă afectase psihic situația și îmi era teamă când vedeam că se face noapte.

Am trecut cu bine toți patru, iar în afară de pierderea mirosului care nu a revenit nici la 2 luni, ne-am recuperat complet.

Sfaturi medicale nu dau, dar vă pot îndemna să consumați ceaiuri, sucuri de fructe, fructe și legume, supe, mâncare chiar dacă nu simțiți foame, atât cât vă permite organismul și fără a vă obosi să faceți puțină mișcare.

Am văzut și o realitate dură a virusului, o parte din prieteni și familie s-au dat brusc la fund, de parcă virusul se lua prin telefon. Vrei să afli câți oameni ai aproape? O astfel de experiență îi triază adânc.

Nu mă pot plânge am avut câteva persoane care și-ar fi dat și sufletul ca eu să fiu bine, îmi aduceau la ușă tot ce aveam și nu aveam nevoie, mă sunau doar să mă țină de vorbă pe cine știe ce subiect, inventau jocuri online care să îmi distragă atenția. Și pentru că ziua mea de nume a picat în izolare, am primit flori și cadouri la ușă, ceea ce m-a impresionat, oamenii chiar s-au dat peste cap ca eu să zâmbesc.

Cât despre sensibilitate? Plângeam din orice, mă simțeam neputincioasă și emoționată de faptul că primeam mâncare la ușă. Nu mă mai uitam la televizor, mă simțeam un număr într-o statistică macabră și tot ce îmi doream era să se termine.

Dumnezeu mi-a fost alături perioada asta, mă rugam des și asta mă liniștea, iar cum totul se întâmplă cu un scop, cu 1 săptămână înainte auzisem un preot la Biserică care ne-a spus că a avut covid și a citit zilnic ”ACASTISTUL SFÂNTULUI NICHIFOR LEPROSUL”, așa că apucasem să îl cumpăr să fie în casă. Rugăciune m-a întărit, cu ajutorul Domnului tratamentul dat de medic s-a pliat pe corpul meu și am reușit să mă simt pe zi ce trece mai bine.

Vă urez multă sănătate și sper ca toată lumea să scape cu bine de acest virus!!

4 gânduri despre „Jurnal de covid

    1. 🙏așa este, noi în familie am luat extrem de repede unii de la alții.
      Dacă ar fi să trag o linie, psihic cred că este cel mai greu de depășit momentul.
      Multă sănătate!

      Apreciază

  1. Totul este bine când se termina cu bine. În primavara atât partenera mea, cât si fiul nostru au fost afectati de acest virus ciudat, însa eu am fost mereu alaturi si i-am încurajat, iar dupa câteva saptamâni amândoi s-au reabilitat, însa (personal cred) ca doar încrederea în Dumnezeu i-a vindecat.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise

%d blogeri au apreciat: