Dimineți în copilărie

Fotografie de Misael Silvera pe Pexels.com

Cu toate că aveam ore fixe la care mă puneam la somn, da, încă am prins copilăria cu reguli fixe, dimineața nu reușeam să mă trezesc prea ușor, cred că asta pățesc cam toți copii, lăsam părinții sau bunicii să se roage de noi să ne ridicăm.

Nu asta mă trezea cel mai bine, ci ieșitu afară în curte, în mijlocul gerului pentru a mă spăla pe față și pe dinți. Păi dacă mă vedea pe mine bunica că mă rog fără ca mai întâi să mă spăl pe față, nu mai ieșeam din curte 2 săptămâni.

Era o rutină clasică, dar foarte frumoasă, ceva ce aș mai vrea cu tot sufletul să trăiesc iarăși. Dacă erau zilele libere și nu mergeam la școală mi se permitea să mănânc în pat în timp ce priveam desenele de la ora 7.30 de pe TVR 1. Nu prea existau atunci cereale sau cine știe ce pentru a mânca dimineața, în general aveam ceai cu covrigi sau margarină cu gem, nu îmi amintesc să mă fi plâns vreodată că nu este suficient.

Nici cu îmbrăcatul nu erau cine știe ce probleme, nu aveam multe haine și categoric nu erau de firmă, unele chiar erau și cusute sau peticite de bunica, dar așa eram toți copii, nu avea de ce să ne fie rușine când eram toți la fel.

Îmi amintesc acum râzând când am mers cu bunicul să ne tragă cu sania pe gheață. A fost totul bine până ce eu m-am gândit să mă dau singură singură, din picioare atunci când bunicul nu va fi atent. Odată planul încolțit în mintea mea, mai rămânea doar pus în aplicare.

Nu a durat mult până ce bunicul a fost distrat de sora mea mai mică și eu am decis să fac năzbâtia…proastă idee, am căzut instant cu fața de gheață, mare vânătaie la ochi ce am făcut.

”-Mami, eu nu merg la școală așa, toți copii au să râdă.

-Ba te duci, tu singură te-ai lovit, trebuie să te înveți să îți asumi răspunderea pentru faptele tale.”

Sincer? Vânătaia îmi făcea în necaz, 2 săptămâni a durat, toți copii au râs de mine, dar mami a avut dreptate, nu mi-a mai trebuit să fac năzbâtii pe gheață, nici pe sanie nu m-am mai urcat de atunci, chiar mi-am învățat lecția, în această privință că în celelalte mi-am mai testat limitele.

2 gânduri despre „Dimineți în copilărie

  1. Cea mai buna scoala si cele mai eficiente lectii de viata, cred, sunt cele ale celor 7 ani de acasa, iar daca acestea au fost absolvite cu N.B., pastrate în amintiri pe tot parcursul vietii, ne vor lumina calatoria prin aceasta viata, pâna la sfârsit, întelegând ca ascultarea de parinti si bunici, respectul si cinstea pe care trebuie sa le-o acordam, este una dintre poruncile cele maiimportante, iar efectul ascultarii de acestia, vor aduce benefice rezultate, în toate aspectele si dimensiunile perceptiei vietii, celor ce le vor aplica cu dragoste si bunatate.
    „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.”
    O zi minunata, relaxanta, în toate aspectele binecuvântata, alaturi de toti cei dragi !

    Apreciat de 2 persoane

Comentariile sunt închise

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: