Dor de copilarie

Fotografie de jonas mohamadi pe Pexels.com

Buna!

Nu stiu de voi, dar pe mine ma apuca cateodata un dor teribil de copilarie, de acel moment cand nu stiam ca e gresit sa iti doresti sa cresti, ci din contra trebuia sa imi doresc sa opresc timpul in loc macar putin.

Imi este dor de bunici si de momentele petrecute cu ei, imi este dor de nazbatii si e ciudat sa recunosc, dar imi este dor pana si de certuri si pedepse venite din partea lor.

Imi e dor de mancarea aia sanatoasa care avea gust atat de bun dupa o zi intrega de joaca, imi e dor sa mananc fructele direct de pe jos si sa nu ma tem de virusi sau bacterii.

Imi este dor sa ma joc cu copii toata ziua pe ulita, sa nu simt oboseala, singurul lucru pe care sa il simt sa fie setea aia dupa ce am alergat atat, sa beau apa direct din fantana, fie din citura, fie cu o cana.

Imi este dor de mine copil…

Voua de ce va este dor?

Va imbratisez si va urez o saptamana minunata!

2 gânduri despre „Dor de copilarie

  1. Nu mi-e prea dor de copilarie, însa mi-e dor de visele copilariei. 🙂
    O viata minunata, binecuvântata, asa cum ti-o doresti, draga Irina !

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: