Așteptam, vacanța de vară numărând zilele, făceam un calendar manual și tăiam fiecare zi ce trecea, făceam alt calendar și pentru vacanță, dar alegeam să nu mă uit la el și să văd cât de repede trec zilele.
Cât de frumoase erau acele zile, nu trebuia să ne mai trezim devreme, iar uneori eram onorați de bunica cu micul dejun în pat, privind desenele difuzate pe TVR1.
Energia apărea repede, ne îmbrăcam cu ce găseam, nu prea țineam noi cont de modă și fugeam în drum unde să ne jucăm cu ceilalți copii. Nu îmi amintesc să fi folosit cremă de soare, stăteam toată ziua în drum, în soare, la final de vară eram toți negrii de bronz natural.
Când se apropia prânzul, adulții parcă erau vorbiți, ne chemau cam la aceeași oră la masă, și nu, nu aveam cine știe ce mâncare, dar tocănița aia avea așa un gust bun după atât de multă joacă, mai ales când întingeai cu o bucată de pâine proaspăt coaptă în sosul din farfurie.
Serile erau și mai frumoase, făceam foc de tabără și povesteam până târziu, sau până la ora limită la care trebuia să intrăm în casă, dacă mai aveam și porumb să coacem era perfect. Era sfânt ca seara înainte să intrăm în casă, să ne spălăm bine și să îmbrăcăm ceva curat, dormeam atât de bine și somnul era așa de odihnitor.
Verile au fost frumoase, au fost pline de amintiri și nu știu câți copii se mai bucură acum de adevărata copilărie.
Pentru suflet♥️ 
La cât sunt de smart, vulnerabili, sensibili si pretentiosi, nu stiu câti copii contemporani ar mai rezista si s-ar putea adapta la conditiile si modul rustic de viata la tara, dinaitnte ’90 – ’80 -’70.. perioada la care vrând-nevrând, cred ca lumea se va întoarce, deoarece nimic nu este nou sub soare iar universul este într-o perpetua miscare.si schimbare. 🙂
Un weekend relaxant, în toate aspectele binecuvântat, draga Irina !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc! Va urez multa sanatate!
ApreciazăApreciază