Da, o iubesc!
Cât de simple par aceste lucruri și totuși cât de mult timp mi-a luat să înțeleg asta, să înțeleg ce simt pentru ea și să recunosc asta în fața oricui, dar mai ales în fața ei. Nu o puteam face, aveam sufletul într-un scut care să îl protejeze de o altă dezamăgire feminină.
O iubesc, o iubesc când zâmbește și când zâmbește, dar mai ales când zâmbește, atunci topește în mine ceva, probabil zidul de gheață pe care îl aveam în jurul sufletului. Mă topesc, la propriu, când râde ea, inima îmi surâde și mă îndrăgostesc mai tare.
O iubesc când este nervoasă, când dintr-o ființă atâte de mică, firavă și gingașă iese o forță care ar da cu mine de toți pereții. Pentru că știu că oricât de nervoasă ar fi, tot la mine în brațe își va odihni sufletul.
O iubesc când face nazuri la mâncare și cum mereu ceea ce comand eu i se pare brusc mult mai delicios decât ceea ce ea a comandat. O iubesc când îmi gătește și cum cu multă dragoste îmi pune mereu pachet la muncă și am realizat că de multe ori pachetul meu este mai bogat decât al ei.
O iubesc chiar și atunci când mă calcă pe ultimul nerv pe care nici măcar nu știam că îl am și asta este chiar o descoperire. O iubesc pentru că ea îmi liniștește toate furtunile lumii și își deschide mereu aripile să mă cuprindă atunci când eu sunt rănit.
O iubesc, oricând, oricum și în orice formă, o iubesc indiferent de starea ei, dacă e aranjată sau nu , o iubesc… pe ea!
Pentru suflet♥️ 
Omul primordial, Adam,
din iubire pentru Eva „ea”
a muscat rod de pe ram,
pierzându-si nemurirea…
Zile însorite, binecuvântate, fericite!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru aprecieri! Zile frumoase!
ApreciazăApreciază