Era o zi târzie de toamnă, când am decis să fac o plimbare în parc deși afară era un frig de crăpau pietrele. Ziua era destul de liniștită , iar parcul era destul de pustiu, cu excepția unui bătrânel care stătea pe o bancă( amintesc din nou că afară crăpau pietrele de frig).
Împinsă de o curiozitate dobândită la naștere am zis să merg să văd de ce stă și scrie, poate îi este rău și nu se poate ridica. Domnul Ion, așa o să îi zic eu în poveste era un bătrânel destul de simpatic și a intrat repede în discuție.
-De ce nu mergeți acasă la căldură?
-Aici este banca mea și a soției mele, aici veneam ani la rând să privim lacul și să discutăm problemele apărute în căsnicie. Știi tu, comunicarea este cheia, puiule.
-Și unde este soția dumneavoastră?
Nu a spus nimic, doar a privit cerul și a făcut semn cu mâna. Am înțeles că este un subiect dureros și am încercat să schimb subiectul.
-Despre ce scrieți ? Și am arătat spre foile de pe bancă.
– Despre ea, îi scriu în fiecare zi o scrisoare de iubire.
-Dar? Nu mai este, cine le mai citește?
– Sunt sigur că ea le citește, am promis împreună „nici moartea nu ne va despărți”.
-Ce frumos, am spus plină de emoție. Vreau să trăiesc și eu o asemenea poveste de dragoste, o poveste demnă de o carte.
-Poți avea, dacă respecți un lucru : Alege bărbatul care își dă jos pantofii înainte să intre în inima ta. După asta totul vine de la sine, dacă există iubire lupta devine mai ușoară, este mai simplu de rezolvat o ceartă, că astea apar peste tot. Sinceritatea și iubirea adevărată sunt cheia unei povești demne de o carte.
-Domnule Ion, vă deranjează dacă vă adaug în cartea mea? Să învețe toată lumea ce înseamnă iubirea?
– Nu, dar numa’ să nu pui numele meu, nu vreau să fiu vedetă.
Domnul Ion mi-a oferit un zâmbet și a plecat.
Nu am înțeles atunci ce a vrut să îmi spună, am luat totul ca fiind un citat frumos. Abia peste ani am înțeles câtă dreptate avea, cât de mult contează să fii respectată de bărbatul de lângă tine. Dar înainte de orice se referea să îmi impun eu limite de respect și să nu las un bărbat să le calce, să accept să primesc atât cât merit,sau poate și mai mult.
Să nu ne pierdem speranța unei iubiri adevărate, dar mai important …să nu ne pierdem în iubiri false care nu duc nicăieri și ne trag în jos.
Vă urez o săptămână minunată.
Cu drag,
Irinica
Pentru suflet♥️ 
ApreciazăApreciază