În ceruri

-Bunicule?– Da.-Unde se duc oamenii care pleacă?-Unde să se ducă? Fiecare unde are treabă!-Nu, bunicule…unde se duc oamenii care pleacă si nu mai vin? Maria a zis la gradiniță că bunica ei a plecat undeva și nu mai vine.-Interesantă întrebare. Păi, oamenii care pleacă, se duc undeva frumos.-Nu înțeleg.-Cum începi să te rogi?-Tatăl nostru care…-Stai,Continuă lectura „În ceruri”

Viața de odinioară

Odinioară, la sate sfârșitul de toamnă însemna definitivarea unor treburi, cum ar fi de exemplu lemnele tăiate și frumos pregătite pentru iarnă, asta era treabă de bărbat, iar pentru femei casa trebuia să fie deja curată în așteptarea sărbătorilor. Țin minte o discuție cu bunica despre post, cum eram mereu foarte curioasă, puneam foarte multeContinuă lectura „Viața de odinioară”

Moș ENE, pe la gene

Dragilor, astăzi vreau să vă spun o altă amintire amuzantă din copilăria mea, care sunt șanse mari să fi apărut și în copilăria voastră. Era o noapte lungă, sau cel puțin așa mi se părea mie, ca majoritatea copiilor mâncasem tâmpenii și mă durea burta. -Bunico, mă doare rău, aici. -Stai acolo liniștită, te-am descântatContinuă lectura „Moș ENE, pe la gene”

Amintiri din copilărie

Vreau să vă povestesc câteva lucruri pe care le făceam în copilărie și care nu mai sunt ok pentru standardul actual. Sucul la plic. DA,DA am băut suc la plic, sincer nu îmi mai amintesc gustul, probabil pentru că nu avea cine știe ce gust, dar era destul de accesibil în copilăria mea. Uneori puneamContinuă lectura „Amintiri din copilărie”

Viața de demult

Îmi amintesc cu nostalgie cum erau zilele de toamnă din copăria mea. Când ploua, era cel mai rău, eram prinsă în casă ca în capcană și nu puteam ieși pe stradă la copii, așteptam cu nerăbdare să se oprească ploaia puțin și parcă eram înțeleși să ieșim în același timp. Când eram copil nu simțeamContinuă lectura „Viața de demult”

Cum mi-am petrecut sfârșitul de săptămână

Pot spune împăcată că am avut câteva zile relaxante,departe de zumzetul orașului și aproape de cântatul păsărelelor. Ca de fiecare dată când timpul îmi permite ( încerc cât mai des pentru că pe mine mă ia repede dorul de casă), merg la mine acasă, la țară. A fost un deliciu să ascult poveștile bunicului șiContinuă lectura „Cum mi-am petrecut sfârșitul de săptămână”

Amintiri din copilărie 1

Îmi amintesc cu nostalgie ce însemna pentru mine începutul lunii septembrie. Inițial mă lovea șocul că se termină vacanța și începeam să număr zilele în care mă mai puteam juca de dimineață până seara, fără griji și fără limite. Tot în această perioadă mergeam cu părinții să mă îmbrac de școală și să îmi cumpărContinuă lectura „Amintiri din copilărie 1”

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe